In iuresul gandurilor te caut pe tine, insa gasesc doar o lacrima cazuta din izvorul sufletului meu mistuit. Nu esti departe, te simt, aproape ca te adulmec, iti aud sirul gandurilor...Ha! Aproape ca te-ai gandit la mine...Mi-ai fost o prada buna, am plescait multumita dupa ce te-am jucat intre palmele mele infierbantate de emotia vanatorii. Ti-ai plecat umil capul in fata mea, sperand ca voi deveni curand la randul meu prada cuiva. Si asa a fost...Am invatat din umilinta ta cum sa ma las devorata si savurata dar totusi nu mi-am plecat capul. M-am abandonat si totusi nu m-am lasat cucerita.
9 comentarii:
Printesa Greciei Antice, pe nume Pandora era o femeie foarte frumoasa pe care si-o doreau toti zeii. Ca sa o cucereasca, acestia i-au facut cadou o cutie in care ea nu stia ce se afla. Cu totii i-au spus sa nu o deschida ceva timp, deoarece nimeni in afara de ei nu stiau secretul. Printesa, foarte emotionata a deschis cutia si in acel moment din ea au iesit toate bolile si greutatile care aveau sa chinuie pe vecie intreaga omenire... Totul are un pret,fie esti pradator,ori esti chiar prada ... Senzatia placere si durerea le simt ambii.Insa "cutia " a fost deschisa,ramanem cu placerea ,senzatia si gustul ... de'a devora ori a fi devorati...
Exiata ghiare care dor placut.... si colti ce se infing pana in inima,unul cade usurat,atlul ramane cu sufletul....
frumos comentariu.mi-ar placea sa stiu si cine se ascunde in spatele acestor vorbe frumoase
Eu nu sunt de acord cu titulatura de printesa... Pandora a fost casatorita cu fratele titanului Prometeu şi a fost, după legendele antice, prima femeie de pe pământ, pe care zeii au făcut-o cea mai frumoasă...Cutia Pandorei a fost cadoul otravit dat de Zeus pentru faptele lui Prometeu...o răzbunare, indirecta, pe oameni.
De aia se spune că speranţa moare ultima! Pentru că din cutia Pandorei, pe care ea a deschis-o de curioasă, că asa-s femeile!, au ieşit numai lucrurile negative, iar când s-a trezit să o închidă în ea a rămas pasărea cea mică, cu aripile frinte: SPERANTA.
Eu nu sunt curios de cine se ascunde in spatele Anonimului...de la mine nu a luat notă de trecere...:)
Cunosc si eu adevarata legenda a Pandorei, ideea nu era cat e de conform comentariul cu legenda ci pur si simplu vroiam sa incurajez comentariile pe acest blog, asa ca deocamdata nu dau note, doar apreciez dorinta de comunicare si speram ca anonimul sa aiba curajul sa-si asume ideile sub o identitate ;)
Ne zbatem să devenim complicaţi, uitând cu desăvârşire că farmecul unui om stă de fapt în simplitatea lui.Ne confruntăm cu demonia unei vieţi aspre care ne macină fizic şi psihic, epuizând orice fărâmă de energie şi sănătate. Trudim în fiecare zi, tânjind după satisfacţii durabile. Ne irosim puterile urmând scopuri egoiste, ignorând legitatea vieţii.In cele din urmă mă intreb,oare e nevoie de o notă pentru a trece? Credeti că nota si indentitatea validează si dă pret unei pareri? Si totusi domnule "Fudul" nu raspund la provocari. :)
Merită so asculti :)
http://www.youtube.com/watch?v=lWQc0VW4tAA
PS: după şi totuşi trebuia pusă o virgulă...dar asta e viaţa...e criză, iar corectorii au fost daţi afară...
În rest...vorbe goale, înţepate de Eminescu la vremea lor...
Și totuși, ce frumos e când te lași cucerită cu totul, fără condiții, fără pretenții, când nu mai complici ci doar savurezi "mica moarte"!
Asa e, dar leoaica din mine...
Trimiteți un comentariu