M-a intrebat dimineata

Ti-am imbratisat privirea cu soapte negandite

Si te-am dus in locul in care pietrele

Se transforma in pasari si zboara.

Secunde iau foc si ard trecutul

Ca pe-o scrisoare ingalbenita

Ce poarta sigilii vechi, nedesfacute.

Te apuc de ganduri si te-azvarl in vartejuri fluide, laptoase,

Cu arome de miere de flori si scortisoara...

Ating cu varful degetelor iarba cusuta-n tarana, 

Si culeg picurii de roua sa-i sorb cu nesat...

Apoi, intr-o clipa ratacita prin vremuri,
m-a intrebat  dimineata: 

Cum ai vrajit timpul, femeie?