Adunate cu grija din cuibar de dureri,
Am urcat din prapastii, pe creste de dor...
Am tors la fuiorul iubirii,
Fir neted din ganduri albastre,
Si-am tesut platosa calda,
Pentru inimi ranite de prea multe ori...
Impletesc note blande pe corzi de vioara,
Arcusul imi taie tristetea si zboara,
Izgonesc nepasarea ce cauta scara,
Si pornesc inspre tine cu suflet curat.
Asculta mai multe audio Muzica
7 comentarii:
Ce pot să spun mai mult decât: Wow!(în traducere liberă-uau!)
Și nu uita: el va face 10 pași în întâmpinarea unuia de-al tău înspre el!
Aţi fost foarte liniştită când aţi scris...
E frumos faptul că indiferent cât de jos ajung gândurile, există puterea de a zbura spre crestele dorului.
Iar sunetul viiorii...te determină să iei pauză.
@Mihael: el poate fi oricine sau orice, in cazul asta e o "ea", o noua etapa...
@Catalin: linistita...mai degraba melancolica, cred :)
"Am construit schele din lacrimi
Adunate cu grija din cuibar de dureri,"
Ai ţesut în aceste versuri o imagine de vis...
Seară faină!
@Geanina: Multumesc mult, te mai astept si alta data...
Ce copil frumos ai !
Sa-ti traiasca.
Cand te mangaie cu manutele lui parca-i mai usoara tristetea. Nu-i asa ?
@Ema: Multumesc, pentru mine e cel mai frumos! :)Iar tristetea, chiar dispare cu desavarsire in acele momente. Si cand imi spune "mama, tu esti grozava!", simt ca pot muta muntii din loc...
Trimiteți un comentariu