Intr-o pulbere alba, aurie, sau poate in mii de culori,
Pe care o presar peste rani ca pe un leac miraculos...
Mi-au rasarit raze din tample,
Ca gandurile mele sa aiba drum lin spre inima ta...
Dezrobita de zbuciumul lumii,
Am aprins felinare in aria Broca,
Si-am poftit ingerii la o partida de sah.
Nu faceti pariuri, nu exista invinsi,
La masa la care de-o parte sunt ingeri si muze,
Iar de cealalta parte, doar eu si zambetul tau...
8 comentarii:
Un fel de remiză eternă...sau un pat...cine ştie...
@Catalin: Remiza eterna, intr-adevar...
te-ai gandit vreodata sa le publici, postarile ?
parerea mea, ca n-ar fi o idee rea
@Ema: Nu m-am gandit, si sincera sa fiu nici nu stiu cum sa procedez in caz ca scrierile mele se dovedesc a avea vreo valoare, alta decat personala. Oricum, multumesc de aprecieri, ma bucura tare.
Asta e chimie moleculara la nivel de sentiment.
chimie, neurologie si un zambet drag...le-am combinat in eprubeta inimii si au rezultat versuri..
Ingerii pot lua locul nebunilor?
Ar trebui sa fie cel putin nebuni sa le ia locul. Poate doar nebunilor din dragoste...
Trimiteți un comentariu