Mi-am sters rugina de pe gene,
Cu praf de dragoste maiastra,
Cu-o aripa de inger am urnit
Miracolul spre lumea noastra...
Dureri, iluzii, spaime ni le-am invesmantat,
In valuri de matase, in cel mai fin brocart...
Ne punem masti grotesti pe suflet,
Ne-nlantuim in trupuri izolate,
Uitam sa oferim un zambet,
Macar un strop de eternitate....
M-am dezbracat de piele, de carne si de oase,
Mi-am alungit suflarea-n infinit,
Si m-am pierdut in sferele celeste,
Si am tacut o clipa, iar timpul s-a oprit...
Foto: http://spaceart1.ning.com - John E. Kaufmann
4 mar. 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



15 comentarii:
Eu sper să nu rămâneţi în sferele celeste...că nu vrem să ne lipsească stropii Dvs de eternitate.
Daca nu ma impiedic pe acolo, sigur gasesc drumul inapoi :))
...sensibilă și profundă...
Îmi place foarte mult !
Multumesc Ema, ma bucur ca-ti place...
Poem de notă mare de tot... Remarc finalul:
"M-am dezbracat de piele, de carne si de oase,
Mi-am alungit suflarea-n infinit,
Si m-am pierdut in sferele celeste,
Si am tacut o clipa, iar timpul s-a oprit..."
Un sfârşit de săptămână cât mai bun!
Multumesc, la fel va doresc si voua...
Minunat
Ma bucur ca ti-a placut, dragul meu...
Foarte frumos! :)
Off topic: te-am adaugat si eu in blogroll. Iti multumesc pentru faptul ca si tu ma ai in blogroll-ul tau! Trbuia sa ma anunti :)
Multumesc mult. Eu am trecut in blogroll doar bloguri pe care imi face placere sa le vizitez, nu pentru link exchange, de asta nu te-am anuntat...oricum,multumesc :)
foarte inspirat si sensibil poemul! :)
Un sfarsit de saptaman frumos!
Multumesc Orry, ma bucur ca ti-a placut...Un weekend fain si tie!
Mi-a plăcut poezia şi mi-am permis să pun un link către ea pentru a o citi şi musafirii mei dragi.
Ore magice!
Cu mult drag, sunt bineveniti! O noapte de vis!
și uite așa ai răspuns Dimineții, cum ai reușit de ai vrăjit timpul, Tu, Minunată și Inegalabilă FEMEIE!!
Eternitatea e câmpul tău de joacă și visul îți e voalul. Toate cele sub fine brocarturi - măști sunt, că sunt hâde, c-or fi blânde, necum palpabile, arzânde.
Vidul inimii mai mult arată decât cele măști ascund; acolo cată; iar ce găsești, ascunde și păstrează drept comoară făr' de preț.
Trimiteți un comentariu