Three years ago...

Eram in luna a saptea. Dupa o sarcina cu probleme in care din luna a doua pana in luna a patra am facut injectii sa pot tine sarcina, am ajuns in spital in perfuzii deoarece aveam dureri de burta si contractii. Doctorita mea mi-a acordat o atentie deosebita pe tot parcursul sarcinii (lucru destul de rar tinand cont ca nu am platit-o cu un banut peste tariful de cabinet).Cand nu era de garda la spital suna de cateva ori pe zi sa intrebe asistentele despre starea mea. Prima data cand a venit o asistenta sa-mi spuna ca a sunat doamna doctor sa intrebe de mine am fost tare mirata. Dupa cateva ore, a venit din nou sa-mi spuna ca doctorita a sunat iar sa intrebe de mine. Ma gandeam cu oarecare teama la starea mea si a micutului pui ce nu mai vroia sa stea la caldurica. Undeva in sufletul meu insa aveam convingerea ca totul  va fi bine.Dupa cateva zile de perfuzii si tratament, la controlul zilnic medicul de garda a constat ca incepusem sa ma dilat. Instruite de doctorita mea, asistentele au anuntat-o imediat telefonic si in jumatate de ora era prezenta la spital sa ma consulte si ea. Era intr-o duminica, pe 10 decembrie. M-a anuntat ca va fi nevoita sa imi faca cezariana in ziua respectiva deoarece cu toate eforturile de prelungire a sarcinii, starea mea si a puiutului devenise critica. Eram in saptamana 34.A venit o infirmiera cu tinuta de operatie, asistenta mi-a adus sa semnez un formular (habar nu mai am ce continea fituica respectiva si in momentele alea era ultima mea preocupare), m-a intrebat ce nume vreau sa-i dau copilului. Am raspuns cu glasul tremurand... Andrei Razvan...abia a treia oara cand l-am pronuntat a reusit asistenta sa desluseasca ce-am spus. Apoi a venit la mine anestezistul, un om formidabil. M-a intrebat daca vreau anestezie generala sau epidurala. Mama i-a spus ca vreau epidurala, eu nu stiam ce sa vreau in starea in care eram. Parca priveam un film cu mine. Anestezistul a inceput sa glumeasca cu mine si parca incepeam sa-mi revin in simtiri. Apoi, cu perfuzia dupa mine, am intrat in sala de operatii. Tot timpul procedurii anestezistul mi-a spus bancuri, imi venea sa pocnesc de ras dar nu puteam decat sa mustacesc. Doctorita m-a intrebat la un moment dat daca anestezia si-a facut efectul. I-am spus ca nu cred, deoarece imi simteam inca trupul, ea a ras si mi-a zis ca sigur sunt sub efectul anesteziei deoarece deja se vede copilul. In secunda urmatoare am auzit si primul scancet firav si intrebator parca. Aveam senzatia ca ma cauta, parca il auzeam intreband unde e mama, cine sunt toti oamenii aia...Am inceput sa plang, imi venea sa-l iau in brate dar neonatologul doar mi l-a aratat doua secunde, apoi a disparut cu el. Mi s-a spus ca l-au dus la incubator deoarece trebuie tinut sub observatie. Puiutul meu avea 2100 gr si 47 cm. Am apucat sa vad doar ca  era atat de alb, de mic si firav incat mi s-a sfasiat sufletul. I-am prins manuta in palma mea si i-am spus: "Bine ai venit puiutul meu, te iubesc asa de mult..." (va urma)