Three years ago... (2)

Pe Andrei nu l-am mai vazut pana a doua zi. Din dupa-amiaza dupa nastere pana a doua zi de dimineata am avut niste dureri ingrozitoare. Partea nasoala la nasterea naturala e ca ai dureri in timpul nasterii, dar partea nasoala rau la cezariana e ca durerile sunt dupa nastere, chiar in momentele in care ar trebui sa fii langa copilul tau, sa te simta, sa-i vorbesti, sa nu se simta abandonat, tu zaci intr-o mare de calmante departe de micutul sufletel ce are nevoie de tine. Am trecut prin niste clipe de cosmar atunci...nimeni nu imi spunea nimic de copil, stiam doar ca e la incubator si atat. A doua zi dupa nastere, cu bunavointa unei asistente am fost ajutata sa ajung la puiutul meu. Era in incubator, conectat la aparate si nimeni nu stia sau nu vroia sa-mi spuna nimic despre starea lui. Se pare ca la noi putini medici sunt cu adevarat demni de meseria lor pentru ca trebuie sa fii macar putin uman sa intelegi prin ce poate trece mama unui copil nascut prematur. Andrei a stat 5 zile in incubator, timp in care desi zilnic i-am bagat in buzunar pediatrei cate ceva o singura data a catadicsit sa-mi spuna ca e spre bine.Atat. Nu mi-a explicat niciodata motivul pentru care era tinut in incubator, monitorizat de o gramada de aparate. In a sasea dimineata cand am mers la el, incubatorul era gol. O stare de panica profunda mi-a cuprins toata fiinta. Am intrebat o asistenta ce se invartea pe acolo ce s-a intamplat, unde e copilul meu. Mi-a raspuns senina ca nu stie, sa intreb pe altcineva...Pe cine??? am racnit efectiv la ea. Cum e posibil sa nu stiti unde a disparut un copil?? Probabil tonul vocii mele a trezit-o putin din nesimtire si s-a dus sa intrebe o alta asistenta. A venit apoi la mine si pe un ton plin de repros mi-a zis ca doar am fost anuntata ca micutul urma sa fie mutat la sectia de prematuri, de ce fac scandal acolo.Am ramas muta de uimire, un amestec de usurare si indignare ma coplesea. Am fugit intr-un suflet in partea cealalta a spitalului unde era sectia de prematuri. Acolo usa era incuiata, am sunat la sonerie de vreo 5 ori pana a venit o asistenta morocanoasa sa-mi deschida. Am intrebat-o daca e acolo copilul meu si dupa vreo 5 minute in care s-a chiorat pe o foaie mi-a zis ca da, il adusesera dimineata devreme acolo. Am fost condusa la patutul iubitului meu pui, nu mai era in incubator. Era o boxa despartita de geamuri de sticla de alte boxe in care erau doua patuturi. Ingerasul meu dormea, era singur in boxa, si primul lucru ce l-am constat dupa ce l-am luat in brate pentru prima data a fost ca era un frig ingrozitor acolo. Am inceput sa plang de neputinta, disperare, nedreptate. I-am zis asistentei ca nu e posibil sa tii un copil ce tocmai l-ai scos din incubator in asa un frig. Ea mi-a replicat ca doar ce se schimbase tura si nu a apucat sa puna radiatorul in priza. Atunci am constatat ca erau calorifere in fiecare boxa, insa erau bocna, si jos, sub un scaun zacea un radiator antic. L-am bagat in priza, m-am asezat pe scaun cu puiul in brate si abia atunci am inceput sa constientizez ca imi tineam in brate intreg universul. In acea clipa am uitat totul, nimic nu mai conta decat ca imi tineam copilasul in brate si o stare de fericire coplesitoare mi-a inundat fiecare celula. Imi curgeau lacrimi de fericire si cred ca in momentele acelea am uitat si sa respir.Andrei a deschis pentru o clipa ochisorii si intregul chip parca i se luminase.In sfarsit eram impreuna! Am mai ramas aproape doua saptamani in spital timp in care am aflat de la o asistenta (ce o rasplatisem cu varf si indesat ) detalii despre starea lui Andrei. Se pare ca dupa nastere nu putea respira singur de aceea avea cortul de oxigen, si ii erau monitorizate bataile inimii. Puiutul meu incepea sa ia in greutate, era tot mai bine si pe 31 decembrie, la pranz, am primit permisiunea sa plecam din spital. Dupa atatea peripetii am primit in sfarsit confirmarea ca Andrei era sanatos, recuperase bine in greutate si nu aveam nici un motiv de ingrijorare. Desi eram o mama singura, nu m-am simtit singura nici o clipa, aveam cea mai tare echipa: eu si Andrei.