Cand l-a vazut pentru prima oara purta o camasa rosie cu patratele si blugi albastrii.I-ar fi trebuit un binoclu sa poata sa-i distinga bine chipul, erau vreo 9 etaje intre ei. Ea in balcon, el pe marginea soselei langa o masina gri. Vorbeau la telefon, si si-au facut cu mana, bucurosi ca in sfarsit s-au vazut. De fapt si-au vazut contururile, detaliile se pierdusera undeva intre cele 9 etaje ce erau intre ei. El incerca sa o convinga sa coboare, dar ea nu vroia. Ii era teama de omul acela ce-i facea cu mana de pe marginea soselei."Si daca n-o sa-l plac sau nu o sa ma placa?" isi zicea ea in gand, "mai bine sa ramanem doi anonimi, sa ne imaginam ca ne cunoastem, sa vorbim vrute si nevrute si sa fim impreuna doar asa in gandurile noastre...oricum o dezamagire nu doare la fel de tare daca e doar in imaginatia noastra...".Apoi ea isi aminti un mail ce-l primise de la o cunostinta, mailul cu chilotii de dantela ai unei sotii ce astepta momentul potrivit sa-i poarte.Si tot asteptand un asemenea moment muri sarmana sotie fara sa mai apuce sa-i poarte.Se zgribuli toata ca dupa o rafala de aer inghetat si se gandi ca totusi...poate mai bine ajungi sa mori fericit sau macar fericit ca ai incercat decat cu incertitudinea lui ce-ar fi fost daca..."De ce oare de cate ori ma gandesc la dragoste, imi amintesc de moarte?" constata ea. Si raspunsul nu s-a lasat asteptat, desi suna ca un cliseu : poate ca de cate ori iubim, murim un pic ca sa renastem altii si totodata aceeasi.
8 comentarii:
Scrieţi frumos.
Păcat că nu se înghesuie nimeni să comunice...
Multumesc...Poate fi asta un inceput :)
istoria se repeta... parca e un dejavu
@Anonim: Cand ne privim prezentul mereu regasim seminte ale trecutului in viata noastra
Dragut definit "seminte" aveam senzatia unui Perpetuum mobile istoria se tot repeta si parca lipseste un The End ..
Cred ca ce ne imbogateste existenta e calatoria in sine, nu finalul.Desi uneori avem senzatia ca ne invartim intr-un cerc vicios, daca suntem putin atenti vom zari si porti pe unde sa iesim si sa ne continuam drumul. De cele mai multe ori calea nu e o linie dreapta...
Ma intreb cum de Dumnezeu, probabil ametit deja de graba noastra, nu s-a gandit sa ne dea un ”pause”. Sau macar un ”slow down”. Macar de ne-am grabi numai dupa autobuze sau spre slujbe, macar daca coltul de cer ce se mai vede printre monstrii de sticla si metal (semn al bunastarii si dezvoltarii tarii, nu-i asa sau tipetele copiilor in drum spre scoala ar fi singurele lucruri pe care nu avem timp sa le luam in seama. si alergand in "calatoria" asta Viata trece si realizam ca noi singuri suntem cei care o coplica. Sntem prinsi in propria calatorie,fiecare in labirintul vieti lui... "Plin de experiente"
Și iată ceva ce merită amintit la toate acestea:
"Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiricit oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa."
Trimiteți un comentariu