Si ce n-as da...

Si ce n-as da sa vad o ploaie de stele, si ce n-as da sa vad aurorele boreale, si ce n-as da sa nu mai fiu romanca, si ce n-as da sa fiu cea mai frumoasa femeie de pe planeta Marte, si ce n-as da sa fiu cea mai inteligenta creatura, si ce n-as da sa fiu cea mai buna gospodina, si ce n-as da sa fiu cea mai buna fiinta, si ce n-as da sa vreau sa fiu, sa vad, sa simt, sa gust, sa cant, sa misc, sa ma atinga, sa stralucesc, sa zbor, sa iubesc, sa urasc, sa-mi fie indiferent... Nimic. Nimic n-as da din tot ce am, si am indeajuns. Am doi ochisori albastri ce se conecteaza la sufletul meu la fiecare privire, doi ochisori ce m-au purtat pe culmi nebanuite de mine, doi ochisori veseli, zglobii, seriosi, morocanosi, somnorosi, seducatori, rugatori, convingatori, iubitori, in care se reflecta toata lumea mea. Si mai am doi ochi albastri, ai iubitului meu, ochi calzi, calmi, intelegatori, iubitori, uneori tristi, alteori scanteietori, ochi de barbat iubit, ochi de prieten intelegator, ochi de amant pasional...ochi ce ma implinesc...Si mi-e de ajuns.