Am fost zilele trecute in vizita la o ruda mai instarita.O casa superba, jucarii de tot felul raspandite prin livingul spatios si piesa centrala...motocicleta de copii ( un soi de Harley). La prima intalnire cu acel motor Andrei s-a cam speriat si nici nu a vrut sa auda insistentele noastre de a-l vedea calarindu-l. A doua intalnire a fost deja altceva. Se cunosteau deja (Andrei si motoru) si chiar a avut curaj ca intr-un moment in care nu-l vedea nimeni sa urce pe el. Atunci mi-a aparut o imagine cu un tanar simplu dar cu vise mari ce fura o sarutare sotiei bogatasului din cartier. Un sarut de-o clipa in care el, tanarul, e cel mai bogat om din lume. Atunci , pret de o clipa, acea femeie era a lui si doar a lui. Si apoi am revenit la realitate si mi-am vazut baietelul bucuros sa conduca motorul cu entuziasm si evident fara sa-si puna problema ca nu-i A LUI. E uluitor cum simt si cum percep lumea copiii. As vrea sa pot vedea lumea ca un copil macar o zi desi sunt convinsa ca as ramane buimacita pentru multa vreme si totodata rusinata de cat de mult am uitat sa fiu copil, si ce pacat!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu